Printre momentele mult aşteptate în cei 16 anişori, unul dintre ele, poziţionat aproape de vârful piramidei, a fost excursia în Apuseni, între 15-18 Aprilie. Numai Gigi şi cu mine ştim cum aşteptam să treacă zilele şi orele, şi ţineam cont de ele în cel mai serios mod. A fost un şoc când ne-am trezit faţă în faţă cu excursia. Cred şi eu, de la atâta numărat şi aşteptat, aproape că nu realizam că s-a terminat numărătoarea.
Excursia nu a fost doar "o altă distracţie" ci reîntoarcerea în lumea ştrumfilor, la locul meu! Dorurile au fost alinate, iar senzaţia de a mă simţi ca acasă, am avut-o din nou, slavă cerului! Şcoala de unde am plecat, unde am copilărit şi unde am crescut, îmi va rămane mereu în suflet ca un loc drag, un loc unde dacă mă întorc ştiu că sunt primită cu multă căldură. E locul unde mi-am petrecut cele mai frumoase momente, locul unde am găsit prietenia, iubirea, locul unde am învăţat să pierd, să câştig, să plâng şi să râd. E locul în care m-am simţit mereu ca într-o a doua familie. O familie mare, plină de zâmbete şi căldură sufletească! Şi ştiu că nu sunt singura care spune asta!
Buun! În dimineaţa zilei de 15 aprilie am plecat la drum, m-am trezit în autocar fără să realizez că a venit într-un sfârşit ziua mult aşteptată. Totul a fost bine pus la punct, ştrumfii au ajuns, planul excursiei făcut, însă ploaia ne cam dădea târcoale. Vremea era singurul obstacol care ne supăra şi care credeam că avea să ne strice excursia. Însă la oameni frumoşi, trag lucruri bune! Nici nu am mers o ora şi dăm de iarnă, de zăpadă! Şi până să ajungem în Apuseni, am dat peste tot felul de vreme: de la călduţ, la cald, la ploaie şi ninsoare.
Şi cum ni s-a promis că nu vom sta o clipa degeaba, doamna profesoară Daniela Abageru şi complicii George, Ciprian si Octavian au şi început cu surpizele. Prima a fost jocul "Numai eu am...". Acesta consta în povestirea unei întamplări pe care să o fi avut doar tu din autocar. Drept rasplată am primit fiecare câte o insignă-ştrumf şi numele fiecăruia pe ea. Cu ocazia asta ne cunoşteam cu cei noi mai repede. Toată lumea a povestit şi toţi am râs de întâmplarile unora mai mult sau mai puţin, însă cireaşa de pe tort l-a reprezentat pe Floris, elev în clasa a V-a, care a avut 16 fete într-o singură săptămână! Un adevărat bărbat care susţine cu tărie că ştie cum gândeşte o femeie şi o poate cuceri doar în câţiva paşi. Spre sfârşitul excursiei, Bogdan dorind să afle tainele seducţiei i-a cerut sfaturi cuceritorului, urmând să le pună şi în practică!
Ploaia ne-a urmărit pe parcursul zilei, însă nu a reuşit să ne sperie! Deja priveam în stânga şi în drepta, să văd pe cine am vecin, să văd pe cine cunosc şi pe cine nu. Recunosc, la început nu credeam că voi face alianţă cu fetele noi, din Naţional,
însă mă bucur că m-am înşelat. Aparenţele înşeală de fiecare dată, ştiu asta, dar tot nu m-am învăţat minte!
Prima zi a fost "ziua muzeelor", zi mai liberă, pentru a ajunge cat mai repede la pensiunea Vank unde urma să fim cazaţi. Apoi au urmat zilele pline de vizite, fascinaţie si noutăţi.
Primul muzeu vizitat a fost Palatul Culturii situat în centrul oraşului Târgul Mureş. Prin ce a atras cel mai mult atenţia? În interiorul palatului se afla sala oglinzilor unde există două grupuri de câte trei oglinzi mari de cristal, situate într-o parte şi în cealaltă a sălii, astfel încat dacă te uiţi în oricare parte doreşti, îţi dă senzaţia de infinit. Cele 12 vitralii din interiorul sălii reprezintă o poveste sau un mit din popor. Însă eu l-am vizitat şi acum 3 ani, în excursia din 2008, şi nu mi-a atras prea mult atenţia ca prima dată, poate şi din cauză că nu s-a văzut pasiunea ghidului ci doar meseria.
Al doilea muzeu a fost Muzeul Etnografic din Lupşa. Sub muzeu, sub casă în sine curgea agale un râu, fără a produce vreun fel de stricăciune. Dar cum? Şi unde ducea?...
Aici s-a văzut modul ghidului de a-şi prezenta marfa, ghid care era chiar fiica celui care a întemeiat muzeul al cărui nume il poartă, "Panfil Albu". A păstrat din tata în fiica tradiţia cu mare mândrie şi s-a văzut prin modul în care a prezentat că nu era doar o meserie sau o obligaţie, ci era plăcerea prezentării tezaurului familiei ei! Deşi, recunosc, la un moment dat am dat chiulul la "ora de vizită", când m-am întors am putut vedea cum prezenta cu mândrie şi plăcere!
(Domnul profesor Alin Ţugurlan îşi încerca aptitudinile la suflatul în tulnic. Şi la fel le-a exersat şi în a doua dimineaţă la ora 7:00 la capitolul "Trezirea! ! !". Dar în dimineaţa următoare i-am făcut-o noi cu tigăile şi lingurile!)
(George pentru a repeta, şi-a luat unul în miniatură şi acasă, însă mai trebuie puţină muncă)
A doua zi a inceput cu subteranul(pesteri) si s-a terminat cu muntele. Am trecut intr-o singura zi atat de usor de la o extrema la alta!
