luni, 25 aprilie 2011

15-18 Aprilie- Pestera ştrumfilor în Apuseni




Printre momentele mult aşteptate în cei 16 anişori, unul dintre ele, poziţionat aproape de vârful piramidei, a fost excursia în Apuseni, între 15-18 Aprilie. Numai Gigi şi cu mine ştim cum aşteptam să treacă zilele şi orele, şi ţineam cont de ele în cel mai serios mod. A fost un şoc când ne-am trezit faţă în faţă cu excursia. Cred şi eu, de la atâta numărat şi aşteptat, aproape că nu realizam că s-a terminat numărătoarea.
Excursia nu a fost doar "o altă distracţie" ci reîntoarcerea în lumea ştrumfilor, la locul meu! Dorurile au fost alinate, iar senzaţia de a mă simţi ca acasă, am avut-o din nou, slavă cerului! Şcoala de unde am plecat, unde am copilărit şi unde am crescut, îmi va rămane mereu în suflet ca un loc drag, un loc unde dacă mă întorc ştiu că sunt primită cu multă căldură. E locul unde mi-am petrecut cele mai frumoase momente, locul unde am găsit prietenia, iubirea, locul unde am învăţat să pierd, să câştig, să plâng şi să râd. E locul în care m-am simţit mereu ca într-o a doua familie. O familie mare, plină de zâmbete şi căldură sufletească! Şi ştiu că nu sunt singura care spune asta!

Buun! În dimineaţa zilei de 15 aprilie am plecat la drum, m-am trezit în autocar fără să realizez că a venit într-un sfârşit ziua mult aşteptată. Totul a fost bine pus la punct, ştrumfii au ajuns, planul excursiei făcut, însă ploaia ne cam dădea târcoale. Vremea era singurul obstacol care ne supăra şi care credeam că avea să ne strice excursia. Însă la oameni frumoşi, trag lucruri bune! Nici nu am mers o ora şi dăm de iarnă, de zăpadă! Şi până să ajungem în Apuseni, am dat peste tot felul de vreme: de la călduţ, la cald, la ploaie şi ninsoare.
Şi cum ni s-a promis că nu vom sta o clipa degeaba, doamna profesoară Daniela Abageru şi complicii George, Ciprian si Octavian au şi început cu surpizele. Prima a fost jocul "Numai eu am...". Acesta consta în povestirea unei întamplări pe care să o fi avut doar tu din autocar. Drept rasplată am primit fiecare câte o insignă-ştrumf şi numele fiecăruia pe ea. Cu ocazia asta ne cunoşteam cu cei noi mai repede. Toată lumea a povestit şi toţi am râs de întâmplarile unora mai mult sau mai puţin, însă cireaşa de pe tort l-a reprezentat pe Floris, elev în clasa a V-a, care a avut 16 fete într-o singură săptămână! Un adevărat bărbat care susţine cu tărie că ştie cum gândeşte o femeie şi o poate cuceri doar în câţiva paşi. Spre sfârşitul excursiei, Bogdan dorind să afle tainele seducţiei i-a cerut sfaturi cuceritorului, urmând să le pună şi în practică!

Ploaia ne-a urmărit pe parcursul zilei, însă nu a reuşit să ne sperie! Deja priveam în stânga şi în drepta, să văd pe cine am vecin, să văd pe cine cunosc şi pe cine nu. Recunosc, la început nu credeam că voi face alianţă cu fetele noi, din Naţional,
însă mă bucur că m-am înşelat. Aparenţele înşeală de fiecare dată, ştiu asta, dar tot nu m-am învăţat minte!

Prima zi a fost "ziua muzeelor", zi mai liberă, pentru a ajunge cat mai repede la pensiunea Vank unde urma să fim cazaţi. Apoi au urmat zilele pline de vizite, fascinaţie si noutăţi.
Primul muzeu vizitat a fost Palatul Culturii situat în centrul oraşului Târgul Mureş. Prin ce a atras cel mai mult atenţia? În interiorul palatului se afla sala oglinzilor unde există două grupuri de câte trei oglinzi mari de cristal, situate într-o parte şi în cealaltă a sălii, astfel încat dacă te uiţi în oricare parte doreşti, îţi dă senzaţia de infinit. Cele 12 vitralii din interiorul sălii reprezintă o poveste sau un mit din popor. Însă eu l-am vizitat şi acum 3 ani, în excursia din 2008, şi nu mi-a atras prea mult atenţia ca prima dată, poate şi din cauză că nu s-a văzut pasiunea ghidului ci doar meseria.
Al doilea muzeu a fost Muzeul Etnografic din Lupşa. Sub muzeu, sub casă în sine curgea agale un râu, fără a produce vreun fel de stricăciune. Dar cum? Şi unde ducea?...
Aici s-a văzut modul ghidului de a-şi prezenta marfa, ghid care era chiar fiica celui care a întemeiat muzeul al cărui nume il poartă, "Panfil Albu". A păstrat din tata în fiica tradiţia cu mare mândrie şi s-a văzut prin modul în care a prezentat că nu era doar o meserie sau o obligaţie, ci era plăcerea prezentării tezaurului familiei ei! Deşi, recunosc, la un moment dat am dat chiulul la "ora de vizită", când m-am întors am putut vedea cum prezenta cu mândrie şi plăcere!
(Domnul profesor Alin Ţugurlan îşi încerca aptitudinile la suflatul în tulnic. Şi la fel le-a exersat şi în a doua dimineaţă la ora 7:00 la capitolul "Trezirea! ! !". Dar în dimineaţa următoare i-am făcut-o noi cu tigăile şi lingurile!)

(George pentru a repeta, şi-a luat unul în miniatură şi acasă, însă mai trebuie puţină muncă)

A doua zi a inceput cu subteranul(pesteri) si s-a terminat cu muntele. Am trecut intr-o singura zi atat de usor de la o extrema la alta!

vineri, 23 iulie 2010

Un mic răsfăţ în Add`s + Auf Der Anderen Seite -23 Iunie 2010

Mult lăudatele clătite din Add`s au ajuns, în sfârşit şi în burţile noastre! Dar mai întâi de toate vreau să spun că mi-am dat seama că sunt o groază de locuri în Iaşul ăsta pe lângă care treceam foarte des, dar nici nu ştiam că există! Se pare că mania "Kfc", "McDonald`s", "Mall" şi alte astfel de locuri a ajuns şi în rândul meu, dar mă bucur că mai sunt persoane care încearcă să ne deschidă ochii, într-un mod plăcut, despre faptul că noi facem viitorul, că noi suntem viitorul ! Asta e ţara în care trăim, dacă nu e cum ne dorim noi să fie, atunci să nu înrăutăţim lucrurile, ci să le facem mai bune.
Eiii, colac peste pupăză, ziua de 23 Iunie, ne-a aşteptat cu o ploaie zdravănă! Se pare că de data asta a fost distracţie şi după aceea cultură, căci după ce am savurat câte o clătită (absolut delicioase), am urmărit filmul săptămânii, căci era miercuri!

(Biiinee, uite Jojo tu îmi dai mie jumătate, iar eu jumătate de la mine! Corect?)
(Gigi)
(Marina şi doamna profesoară, şi nu, nu mă pot resemna cu gândul că nu îmi mai este profesoară)
(Clătită cu banane şi ciocolată. O recomand!)
(Şii gogoşile cu îngheţatăă!)



Cât despre film...Fatih Akin chiar se pricepe să îmbine perfect viaţa cu moartea. Probabil a vrut sa arate că oricât de roz ar părea viaţa, cea de-a doua parte, moartea, poate să-ţi vină de hac în orice clipă.
În acest film, un pensionar vroia să profite din plin de plăcerile vieţii, aşa că îşi cumpără o prostituată, pentru a-i ţine companie acasă. Fiul bătrânului, se împrieteneşte cu Yeter(prostituata) şi pleacă în Turcia, pentru a o ajuta să-şi găsească fiica, dar aceasta este activistă politică şi se ascunde în Germania, acolo unde se împrieteneşte cu Lotte, o fată care provine dintr-o familie bună. Până la urmă, mor toţi, rămânând în picioare pentru drumul spre viitor doar Nejat, fiul pensionarului.
Eu personal nu mă aşteptam la un final aşa brusc, însă filmul cu siguranţă mi-a atras atenţia prin faptul că unele personaje erau atât de aproape de adevăr, încât il ocoleau cu desăvârşire. Destinul poate face farse...
(Cam acesta a fost începutul, ştrumfele aşteptând oamenii şi să treacă timpul pentru a începe filmul)
(Ăsta da curaj!)
(Robert, una din persoanele draagi mie! Chiar mi-a fost un prieten foarte de nădejde! )

Vă aştept la film în fiecare miercuri!

sâmbătă, 17 iulie 2010

Lipit afişe -Al doilea episod- Auf Der Anderen Seite -21 Iunie 2010

Pentru că ziua de 7 iunie(Im Iuli) a decurs cum ne-am propus, şi cea de 21 iunie (Auf Der Anderen Seite), ne-am pus-o în plan ca fiind o zi ocupată datorită afişelor pe care urma să le lipim. Cu o săptămână înainte lipisem afişele "Gegen Die Wand". O zi plină de soare, dar dacă totuşi ne propusesem ceva, să mergem până la capăt! Am plecat din Tudor Vladimirescu şi ne-am oprit în centru, la Goppo, pentru a ne răsplăti pentru micul efort depus. De data aceasta am fost 5 ştrumfe(Georgiana, Jojo, Marina, Alexandra şi eu), împreună cu domnişoara Daniela, coordonatoarea noastră. Auf Der Anderen Seite(La marginea raiului) este ultimul film din medalionul dedicat regizorului Fatih Akin, deci ultima serie de afişe.
Fiecare a luat afişul în mână şi a început să caute un loc primitor pentru filmul săptămânii.
(Alexandra, o persoană extreeeem de calmă şi răbdătoare)
(Marina sau păcălitoasa, cum ne mai spunem, în faţă la Filarmonică)
(Draga mea Gigi, în Piaţa Unirii)(Jojo a mea pentru totdeauna! Piaţa Unirii)
Cum am zis şi mai sus, după ce am lipit afişele am mers în Goppo şi ne-am răsfăţat cu câte un frappe şi bineînţeles, am lăsat şi acolo un afiş. Am comandat o mare de culori, căci aşa păreau paharele când le-a adus! Am degustat una de la celalaltă, am împărţit păreri şi am făcut poze. Adevărul e că pe moment nu realizezi cât de importante sunt aceste clipe petrecute alături de nişte persoane dragi. Dar în viaţă aşa e: pierzi ceva, câştigi altceva!

(Poză când comandam? NU! Intenţia era alta!)
(Urât moment şi-a găsit "draga" doamnă dirigintă să sune! Eu mă chinuiam să vorbesc la telefonul meu super-performant)
(Nu este ieşire fără poză cu dumneaei)
(Fructe de pădure, ciocolată şi căpşuni)
(Banane, cireşe şi exotic)
(Alexandra cred că era obosită sau sătulă de frappe?)
(Creaţa Jojo şi Gigi)
Apoi "şedinţa" foto...



Gigi...

Marina...


(Brain era următorul loc pe lista cu zilele ocupate, însă timpul nu ne-a dat voie)

(Minunat cu câtă îndemânare păşea pe acoperişul casei. Âsta da curaj!)
(Strada Cloşca, circ. 1)

Pe curând!