Un mic răsfăţ în Add`s + Auf Der Anderen Seite -23 Iunie 2010

Mult lăudatele clătite din Add`s au ajuns, în sfârşit şi în burţile noastre! Dar mai întâi de toate vreau să spun că mi-am dat seama că sunt o groază de locuri în Iaşul ăsta pe lângă care treceam foarte des, dar nici nu ştiam că există! Se pare că mania "Kfc", "McDonald`s", "Mall" şi alte astfel de locuri a ajuns şi în rândul meu, dar mă bucur că mai sunt persoane care încearcă să ne deschidă ochii, într-un mod plăcut, despre faptul că noi facem viitorul, că noi suntem viitorul ! Asta e ţara în care trăim, dacă nu e cum ne dorim noi să fie, atunci să nu înrăutăţim lucrurile, ci să le facem mai bune.

Eiii, colac peste pupăză, ziua de 23 Iunie, ne-a aşteptat cu o ploaie zdravănă! Se pare că de data asta a fost distracţie şi după aceea cultură, căci după ce am savurat câte o clătită (absolut delicioase), am urmărit filmul săptămânii, căci era miercuri!

(Biiinee, uite Jojo tu îmi dai mie jumătate, iar eu jumătate de la mine! Corect?)
(Gigi)
(Marina şi doamna profesoară, şi nu, nu mă pot resemna cu gândul că nu îmi mai este profesoară)
(Clătită cu banane şi ciocolată. O recomand!)
(Şii gogoşile cu îngheţatăă!)

Cât despre film...Fatih Akin chiar se pricepe să îmbine perfect viaţa cu moartea. Probabil a vrut sa arate că oricât de roz ar părea viaţa, cea de-a doua parte, moartea, poate să-ţi vină de hac în orice clipă.
În acest film, un pensionar vroia să profite din plin de plăcerile vieţii, aşa că îşi cumpără o prostituată, pentru a-i ţine companie acasă. Fiul bătrânului, se împrieteneşte cu Yeter(prostituata) şi pleacă în Turcia, pentru a o ajuta să-şi găsească fiica, dar aceasta este activistă politică şi se ascunde în Germania, acolo unde se împrieteneşte cu Lotte, o fată care provine dintr-o familie bună. Până la urmă, mor toţi, rămânând în picioare pentru drumul spre viitor doar Nejat, fiul pensionarului.
Eu personal nu mă aşteptam la un final aşa brusc, însă filmul cu siguranţă mi-a atras atenţia prin faptul că unele personaje erau atât de aproape de adevăr, încât il ocoleau cu desăvârşire. Destinul poate face farse...

(Cam acesta a fost începutul, ştrumfele aşteptând oamenii şi să treacă timpul pentru a începe filmul)
(Ăsta da curaj!)
(Robert, una din persoanele draagi mie! Chiar mi-a fost un prieten foarte de nădejde! )

Vă aştept la film în fiecare miercuri!

Lipit afişe -Al doilea episod- Auf Der Anderen Seite -21 Iunie 2010

Pentru că ziua de 7 iunie(Im Iuli) a decurs cum ne-am propus, şi cea de 21 iunie (Auf Der Anderen Seite), ne-am pus-o în plan ca fiind o zi ocupată datorită afişelor pe care urma să le lipim. Cu o săptămână înainte lipisem afişele "Gegen Die Wand". O zi plină de soare, dar dacă totuşi ne propusesem ceva, să mergem până la capăt! Am plecat din Tudor Vladimirescu şi ne-am oprit în centru, la Goppo, pentru a ne răsplăti pentru micul efort depus. De data aceasta am fost 5 ştrumfe(Georgiana, Jojo, Marina, Alexandra şi eu), împreună cu domnişoara Daniela, coordonatoarea noastră. Auf Der Anderen Seite(La marginea raiului) este ultimul film din medalionul dedicat regizorului Fatih Akin, deci ultima serie de afişe.

Fiecare a luat afişul în mână şi a început să caute un loc primitor pentru filmul săptămânii.

(Alexandra, o persoană extreeeem de calmă şi răbdătoare)
(Marina sau păcălitoasa, cum ne mai spunem, în faţă la Filarmonică)

(Draga mea Gigi, în Piaţa Unirii)(Jojo a mea pentru totdeauna! Piaţa Unirii)

Cum am zis şi mai sus, după ce am lipit afişele am mers în Goppo şi ne-am răsfăţat cu câte un frappe şi bineînţeles, am lăsat şi acolo un afiş. Am comandat o mare de culori, căci aşa păreau paharele când le-a adus! Am degustat una de la celalaltă, am împărţit păreri şi am făcut poze. Adevărul e că pe moment nu realizezi cât de importante sunt aceste clipe petrecute alături de nişte persoane dragi. Dar în viaţă aşa e: pierzi ceva, câştigi altceva!

(Poză când comandam? NU! Intenţia era alta!)
(Urât moment şi-a găsit "draga" doamnă dirigintă să sune! Eu mă chinuiam să vorbesc la telefonul meu super-performant)
(Nu este ieşire fără poză cu dumneaei)
(Fructe de pădure, ciocolată şi căpşuni)
(Banane, cireşe şi exotic)
(Alexandra cred că era obosită sau sătulă de frappe?)
(Creaţa Jojo şi Gigi)

Apoi "şedinţa" foto...



Gigi...

Marina...

(Brain era următorul loc pe lista cu zilele ocupate, însă timpul nu ne-a dat voie)

(Minunat cu câtă îndemânare păşea pe acoperişul casei. Âsta da curaj!)
(Strada Cloşca, circ. 1)

Pe curând!

A treia petrecere pe dealurile Bârnovei- 18 Iunie 2010

Şcoala s-a terminat, vacanţa a venit, căldura ne domoleşte, început de vacanţă deci plictiseală, dar nişte ştrumfi fără stare şi-au găsit locul de distracţie pentru o bucată de zi şi o noapte şi anume în Bârnova, acasă la Alexandra, loc pe care urma să îl vizităm pentru a treia oară. Prima dată când am mers la săniuş, iar a doua oară de ziua a cinci ştrumfe. Părinţii ei sunt nişte persoane foaaarte faine (câtă gălăgie am făcut şi de fiecare dată au suportat fără nici un cuvânt). Aceasta e una din zilele deja programate în agendă, pentru următoarele două săptămâni deja rămase până plec. Adică? Am hotărât ca ultimele două săptămâni rămase vara aceasta în România, alături de cei mai dragi colegi şi cea mai draga profă, să fie unele din cele mai frumoase momente. Aceleaşi persoane pliine de energie şi de distracţie au mers, ştiind că nu vor regreta nimic! De data aceasta, petrecerea s-a ţinut afară, în aer liber, mai mult spaţiu pentru zbânţuială şi mai mult spaţiu pentru gălăgie. Pentru început le-am făcut cunoştinţă tuturor cu noua mea frizură, m-am simţit bine pentru că au fost mai mult cuvinte de bine, excepţia domnişoara Daniela (trebuia să o spun), iar apoi am fost şi am bătut în picioare dealurile şi pădurea din preajma casei Alexandrei. O minunăţie! Să vezi acum totul verde, pe când acum puţin timp în urmă era alb, iar noi ne trăgeam cu sania. Stejarul din vârful dealului ne aştepta cu braţele deschise. O privelişte de nedescris!

(Pisoiul pe care l-am chinuit o bucată de timp şi care îmi era foarte drag)(Doamna profesoară deja îşi intrase în pielea de ştrumfă)

(Eu împreuna cu domnişoara Daniela, care sunt sigură că deja mă place mai mult cu breton şi Gigi, partea a doua din cele două bretonite)
(Zâmbetul Paulei spune multe)

(Noi o luasem mai înainte pentru a prinde norul, dar din păcate şi el fugea de noi)

(Cea mai reuşită pereche a banchetului, se pare că nici aici nu scapă unul de altul)
(Sunt cei trei crai de la răsărit)
(Probleme cu papucii, nimic grav)
(Râdeau de mine pentru că...)
(...încercam să mă feresc de un muşuroi nevinovat de furnici)
(Poză făcută de un expert în devenire- domnişoara Daniela Abageru)(Se spune că de obicei, un fluture trage la o persoană frumoasă (P.S. Bună alegere ai făcut) )



(Apoi, Marina a scos la iveală mega-surpriza: un tricou alb, imaculat care în 10 minute avea să fie o amintire, de la fiecare ştrumf aflat acolo, incluziv mama lor)

Ce a urmat în continuare? Pf..dans, dans, dans. Toate genurile de muzică deja învăţate după atâtea petreceri împreună. Mâncare? Aa.. da şi ea pe acolo. Fetele s-au răsfăţat cu câte un REDD`s. Iar băieţii se mulţumeau doar privind berea, Timişoreana. După ce s-a lăsat seara, am vizionat o parte din filmuleţele şi pozele de la banchet. Am tras păturile pe noi, ne-am cuibărit unul în altul şi am mâncat castraveţi. Deşi frig, am continuat cu dansul şi cu distracţia până când, eu si Gigi ne-am pus cu capul în braţele primitoare ale lui Răzvan şi am adormit afară, în frig, dar cu o pătură pe noi. În timp ce noi dormeam, ceilalţi împărtăşeau amintiri în casă sau alţii îşi căutau loc în pat.

(Timişoreana mare a zis Răzvan!)

(Colegul Gheorghiţă şi Marina, proaspăt îndrăgostiţi)
(Dragul Bodo, care s-a lăsat rugat să vină)

(Florina, Jojo, Răzvan şi eu. Cum să nu vii la petreceri în astfel de cazuri?)


(Băieţii veseli)
(Vlad şi Cristi, arătânduşi unul altuia dragostea de coleg pe care o poartă)



(Gigeeel, o persoană pe care o ador!!!)

Şi aşa a venit şi dimineaţa, somnul în toi, cu excepţia unora, care nu au somn şi chinuie pe cei care dorm. Mulţumim gazdei pentru cazare şi gălăgia suportată.