Lipit afişe-Primul episod- Im Iuli- 7 Iunie 2010

Să dai o mână de ajutor îmi pare o faptă de milioane, dar mai ales atunci când nu aştepţi nici o răsplată. Voluntariatul se prabuşeşte uşor, uşor la noi în tară. De ce? "Păăi, noi facem degeaba ceea ce facem!". Cam asta ar fi gândirea omului din ziua de azi. Dar, bineînţeles are foarte multe aşteptări. De aceea am hotărât să arătăm că de cele mai multe ori, ideea de ajutor porneşte din partea celor tineri, viitorul ţării. Unii din noi ne-am adunat pentru pasiunea pentru Clubul Cinefililor, alţii pentru că le surâdea ideea de a ajuta, sau pentru simplu motiv că e mai plăcut decât să stai acasă şi să repeţi lucrurile de zi cu zi. Dar oricare ar fi motivul, câteva ştrumfe, împreuna cu "mama ştrumfă", pe data de 7 Iunie am cotrobăit în tot oraşul locuri dornice de a primi pe pereţii săi afişul săptămânii (Im Iuli-Regizor: Fatih Akin). Am pornit din Copou, însă nu înainte să facem pozele de început.

Am intrat în sala unde se difusează filmele miercuri de miercuri începând cu ora 18:00, pentru a lua afişele şi pentru a face un rând de poze.

(Eu şi Ego-ul meu)

(Partenera mea la: lipit afişe, la plâns, la ciondăneli, la învăţat şi colega care are aceleaşi gusturi ca mine la băieţi("Off, Doamne") )

("Gigi , e greu să fii eu! Dar, scumpa mea, fiindcă îmi eşti dragă, o să-ţi spun câteva din secretele mele.")

(Un zâmbet venit din inimă, poate cuceri zeci de suflete)

(Invidioasă mică!)

(Afişele mari conduc lupta! Uite că de data asta vorba "Esenţele tari se ţin în sticluţe mici", nu şi-a mai avut rostul)

Drumul parcurs a fost: Copou spre căminul C5, unde am întâlnit o groază de bădărani şi o groază de explicaţii de dat, apoi spre Negruzzi, foarte primitor liceul, facultatea de sport, stâlpii de la Junimea, Biblioteca Centrală Universitară, Piaţa Unirii, unde ne-am oprit şi ne-am răcorit, fiind o temperatură de 30 de grade Celsius.